duminică, 10 octombrie 2010

EXPOZIŢIE DE ARTĂ FOTOGRAFICĂ LA MUZEUL DE ISTORIE

Sub acest titlu a apărut, ieri, în publicaţia vâlceană online de cultură http://www.globalartfusion.com/ o cronică a expoziţiei organizată de fotoclubul nostru, cu prilejul zilelor Imnului Naţional. Iată textul integral:


EXPOZIŢIE DE ARTĂ FOTOGRAFICĂ LA MUZEUL DE ISTORIE
by pcickirdan


În comentariul pe care îl făceam asupra expoziţiei de la galeria de artă plastică a profesioniştilor vâlceni, organizată de Zilele Imnului Naţional, spuneam, aducând vorba despre alte expoziţii care au loc în paralel, că „ în curtea interioară, acoperită, a Muzeului de Istorie, are loc una dintre expoziţiile cele mai serioase de artă fotografică din ultima vreme... şi nu aşa, una ca o glumă”.
O expoziţie organizată de clubul fotografic „Floarea de colţ” unde vedem că nu puţini sunt cei care au ridicat foarte mult ştacheta valorii în acest domeniu, că nu puţine sunt lucrările artiştilor fotografi care se situează la această valoare. Oricum, fiindcă am pronunţat cuvântul „artist”, îndrăznind să calc o cutumă a asociaţiilor profesionale „de interes public”, cu facultăţi care dau certificate de competenţe-conduse de profesori universitari doctori, şi aflate sub oblăduirea unor uniuni de creaţie ale statului român, aş vrea să redau expresia verbală a unui mare profesionist în artele vizuale-doctor-medic de profesie, Trestian Găvănescu, care, la gala premiilor Fundaţiei „Vâlcea unu”, primind premiul pentru arta fotografiei, îi spunea preşedintelui fundaţiei, că îi mulţumeşte pentru introducerea artei în rândul celorlalte arte (măcar, în atenţia intelectualilor urbei n.n)... La acest punct, privind dacă este demnă de luat în considerare sau nu ca atare, arta fotografică, trebuie să spunem că istoria artelor scrisă până în prezent consemnă că pictura ca artă se naşte cronologic -se manifestă - în ţara noastră odată cu descoperirea aparatului de fotografiat, odată cu negativul gravat-pentru gravură, iar Carol Popp de Szathmari este unul din pictorii şi fotografii de primă mărime ai începutului de artă românească... La un test pe 1000 de plimbăreţi prin faţa sticlelor de la galeria de artă, unde îşi mai aranjază din când în când frizura, dacă răspund 5 pozitiv, privind diferenţa între litografie, pictură şi fotografie, când li se arată o imagine a timpului cu Alexandru Ioan Cuza, sau scene din Războiul de independenţă...
Expoziţia de la Muzeul de Istorie, de artă fotografică, „Floarea de colţ” este una de ţinută şi are rolul de a arăta nivelul la care se află fotografia vâlceană, cred eu, că şi aici ar fi meritat un stand cu fotografii-reproduceri după fotografii ale timpului, cu explicaţiile tehnice de rigoare. Se cuvine să dăm numele celor care au expus şi să le subliniem cu o imagine din tolba măiestriei personale... Trestian Găvănescu (natura vegetală dă colorit vieţii), Ioan Ciobotaru (cu berbecul treacă meargă, dar cu capra, ba...şi ce furtună vine), Vlad Mihăescu (şi zborul, o lume aparte), Laurenţiu Mărgineanu (lumea păpuşilor, din ce în ce mai puţin cu acest trecut al copilăriei), Anca (cât de curată este apa în care se răcoresc porumbeii) şi Mircea (da, infrastructura României trebuie să facă parte din peisagiu) Băduţ; Siţa Lixandru (şi microcosmosul musteşte de viaţă), Laurenţiu Holerga (dor îmi este de vechiul caldarâm de stradă, din granit şi nu din nisip cu ciment), Gabriel Ungureanu (nu suntem încă pierduţi, putem, încă, iubi un arici), Dan Alexandru (omul zdrobit între construcţia de ieri şi de astăzi-acum , reclama luând locul prafului), Cătălin Nimigeanu (maşina postbelică românească merită expusă într-un muzeu al valorilor - iată, este vie şi astăzi...).
septembrie 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu