duminică, 24 octombrie 2010

Hronicul de la Măldăreşti

În urmă cu patru secole boierii Măldărescu îşi construiau aici prima locuinţă fortificată. Cealaltă „culă” din alcătuirea Complexul Muzeal Măldăreşti este datată 1827, ulterior fiind locuită de I.G. Duca, personaj notabil al istoriei României moderne.

În acest spaţiu s-a desfăşurat week-end-ul fotografic anunţat în articolul anterior al blog-ului (ţinut aici de Fotoclubul „Floarea de colţ” din Râmnicu-Vâlcea), şi încerc să spicuiesc câte ceva din derularea acestei a doua micro-tabere pe teme istorice din toamna vă leato 2010.

Echipa ajunge la destinaţie pe la ora 9 şi jumate, şi – cum lumina dimineţii încă este incitantă – mai toţi membrii încep să-şi clănţăne aparatele foto înainte de a-şi rezolva problema cazării. (Apropo de cazare, complexul muzeal are lângă casa memorială Duca şi o astfel de facilitate pentru turişti.) Tot din prima „gustăm” şi din frigul neaşteptat de aspru, aşa că mai avem un motiv să fim activi. Facem deci fotografii exterioare ale celor două cule, ale „acareturilor” alcătuind aşezământul, inclusiv livada şi parcul.
Între timp se rezolvă şi chestiunea cazării şi avem primul răgaz de discuţii în grup. Deşi aceste prime „topicuri” sunt diverse, cel mai mult polarizează „verbele” domnul Laurenţiu Mărgineanu, care e legat destinamente (pot crea acest adverb?) de muzeul de aici, şi care ne atrage prin multele spuse.

Pe la ora 11 domnul Traian Ţuglui – curatorul muzeului – ne aduce cheile culelor şi deschide ochilor noştrii (naturali şi artificiali) uşile către nodul acesta de istorie. Redevenim brusc activi: fiind vorba de fotografii de interior fiecare membru al echipei e însoţit de trepied, aşa că invadăm clădirile ca nişte miriapozi în mediul propriu. („Miriapozi cu cinci picioare?!” Cititorul ar avea aici dreptul să se mire sceptic. Dar cronicarul nu găsi ceva mai bun pentru a sugera vivacitatea mişcării. Că, deh!, ştiţi cum zice miriapodul: „eu când merg, merg!”.) Probabil că eficienţa la fotografierea de interioare muzeale ne vine şi din experienţa de acum o lună, când am campat la complexul memorial Bălceascu. Printre potriviri de timpi de expunere leneşi şi căutări de unghiri avantajoase (prilej şi de o socializare productivă, pentru că-i totuşi dificil să nu ne incomodăm în spaţiul interior al locuinţelor fortificate) aflăm de la cei doi ghizi diverse detalii şi aspecte interesante. Avem astfel şansa nu doar să înţelegem acele vremuri, acele organizări sociale, ci şi să apreciem efortul deosebit al muzeografilor vâlceni în a le reconstitui. Dăruire şi profesionalism din care am vrea să ne inspirăm...

După ora 14 ne retragem pentru masa de prânz, pe care o aşternem în aer liber; aer care între timp s-a încălzit suficient pentru a ne îmbia să stăm afară. E frig pentru perioada aceasta din an, însă aerul curat şi lumina jucându-se printre frunzele din parcul complexului alcătuiesc o atmosferă plăcută. Plăcute sunt şi bucatele şi discuţiile noastre de la masă. Mai aflăm una-alta despre istoria locurilor, mai analizăm ce şi cum tocmai fotografiarăm. Discutăm şi despre aparatură, ce camare foto sau ce obiective am visa/putea să ne cumpărăm, ce accesorii, etc.
Pe la ora 16 o mică parte din membrii fotoclubului se retrage la Râmnicu-Vâlcea, iar cei rămaşi se împart în două echipe: una face un raid pe valea pârâului ce mărgineşte la răsărit complexul muzeal, în speranţa capturării de imagini interesante, cealaltă pleacă la Mănăsirea Horezu (preţ de vreo opt+opt kilometri) cu o speranţă similară.
Luminile înserării înlocuiesc benefic atmosfera clară de peste amiază.

Pe la ora şapte, când întunericul bate la poarta cerului, plănuim masa de seară. Pentru a ajuta coeziunea şi tim-bildingul grupului (sic!), cina se doreşte mai generoasă decât prânzul. Deci un prilej firesc pentru dialoguri pe diverse teme. (Diverse-diverse, dar liantul tot fotografia rămâne, fie că-i vorba de discuţii filosofice privind balanţa între estetică şi artă, fie că vorbim despre noutăţile pieţei de echipamente foto, fie că plănuim alte ture de fotografiere. Fie că fotografiem focul din curte pentru a studia „dezechilibrul balansului de alb”.)
Pe la ora opt răsare luna, ceea ce devine prilej de segregare: o parte din grup rămâne la bucătărie şi la foc, o alta pleacă cu trepiedele prin împrejurimi. (Sper totuşi ca disocierea să fi fost nu doar naturală, ci şi cumva suficient de „vocaţională” astfel încât să nu se fi simţit nimeni prea dezavantajat.)
Lângă culele istorice – şi sumbre acum în pustiul nopţii, asortat cu tenta romantică a lunii – echipa a doua îşi aşează trepiedele şi potriveşte setările corespunzătoare. Se aud vorbe. Jargon. „Ce timp foloseşti? Ai telecomandă? Cât ISO duce onorabil camera ta?” Dar suficient de şoptit pentru a nu deranja atmosfera. Destul de repede frigul nopţii – aderat duşmănos pe trepiede – face să ne gândim cu jind la căldura în care (munceşte dar şi) tăifăsuieşte cealaltă echipă.

Cam pe la ora nouă suntem cu toţii la masă. Probabil că aerul rece de peste zi (aer ca(m) de munte, în fond avem în zare masivul Buila), dar şi timpul lunguieţ trecut de la masa anterioară, au conspirat înspre liniştea din primele minute ale cinei. Mâncăm pentru stingerea foamei şi încălzirea trupului. Însă, după primul raid nimicitor asupra frigărilor, discuţiile încep a se înoda peste masă. Fotoclubul plănuieşte deja următoarea ieşire, pentru care detalii sunt de pus la punct. Apoi vorbim despre cursuri şi workshop-uri de fotografie (în tripla calitate de potenţiali furnizori, clienţi sau critici). Pe la orele zece încercăm să discutăm detalii privind salonul de fotografie pe care fotoclubul şi-a propus să-l organizeze în ianuarie, la Galeriile de Artă din Râmnicu-Vâlcea. Sunt cam prea multe detalii... aşa încât cronicarul se retrage pentru odihnă, mânat şi de ideea de a se trezi devreme pentru a trage câteva cadre înainte de răsăritul soarelui.

Da, la ora şapte, dimineaţa de duminică, luna este încă deasupra culei Duca. Este prezentă şi bruma. Frigul îngheaţă degetele pe trepied, aşa că nu-i timp de experimente prea rafinate. La ora opt şi jumătate, când cronicarul iese din nou – de data asta atras de lumina piezişă a soarelui prin aburul ce se ridică în livadă – află că alţii au fost mai harnici; că pe la ora cinci deja culeseseră stele...
Totuşi masa de dimineaţă se înfiripă greu, sincronizarea echipei e cam translucidă. Însă pentru cei care îşi ronţăie cafeaua/ceaiul în sala de mese se iveşte un prilej extraordinar: curatorul muzeului revine între noi; e matinal, are vervă; şi ne povesteşte o mulţime de chestii din istoria Măldărăştilor, care mai de care mai interesante. De la fapte înscrise oficialmente în istorie, până la aspecte mai sociale ale vieţii lor, şi până spre zilele noastre. Sunt atât de multe încât parcă ceaiu'-mi-e prea slab... (Mai ales că cei funcţionând pe bază de cafea par a reuşi să mai şi intervină, curioşi, în derularea muzeografului.) Povesteşte frumos domnul Traian. Ştie multe. La o parte dintre lucruri, mai ales la cele legate de gospodăria boierilor Măldărescu, a fost şi martor.

Ştiaţi despre legenda comorii? Despre cum localnicii găsesc un înscris vechi pe o piele de viţel, şi – fiind neştiutori de carte – se duc la judecătorul Duca? Şi astfel acesta află despre o comoară ascunsă de înaintaşii locului pentru a fi folosită pentru reconstrucţia bisericii? Şi că I.G. Duca găseşte comora şi chiar o foloseşte pentru scopul transmis peste timp? Cronicarul se mărturişeşte nu doar neştiutor, dar şi un pic copleşit de acest sublim. Dar au fost depănate şi multe altele.
Şi pentru toate – primire, găzduire, povestire – se cuvine să mulţimim acestui domn şi Muzeului Judeţean Vâlcea. Şi să sperăm că vom reveni în aceste locuri... Dacă nu mai tineri (ceea ce la nivel de echipă nu-i chiar imposibil), atunci măcar mai înţelepţi.






joi, 21 octombrie 2010

TABĂRĂ DE FOTOGRAFIE LA COMPLEXUL MUZEAL MĂLDĂREŞTI

În organizarea Consiliului Judeţean Vâlcea, Muzeului Judeţean Vâlcea şi a Fotoclubului Floarea de Colţ Rm. Vâlcea, în zilele de 23 şi 24 octombrie 2010, va avea loc la Complexul Muzeal Măldăreşti, jud. Vâlcea, o tabără de fotografie destinată realizării unui album documentar – artistic al acestui aşezământ istoric de o rară frumuseţe.

Complexul Muzeal Maldăreşti a fost organizat într-un cadru natural pitoresc şi reuneşte Culele Greceanu, Duca, precum şi Casa Memoriala I.G.Duca, toate fiind monumente deosebite ale arhitecturii romanesti, în care se împletesc armonios elemente ţărăneşti din zonă cu elemente ale unor constructii cu caracter de fortificaţii. Pe aceste meleaguri, unde legenda se îmbină cu istoria, Cula Greceanu îşi are începuturile in secolul al XVI-lea, când Nan Paharnicul construieşte un turn de apărare, iar nepotul sau, Tudor Maldar, adaugă spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, restul construcţiei.
În ceea ce priveşte etimologia cuvantului „culă”, acesta derivă din turcescul „kule”, care desemnează un turn, iar în spaţiul românesc defineşte, prin extensie, o locuinţă întarita în formă de turn, care are drept caracteristici principale un parter înalt, masiv, o scară interioară de acces spre etaj şi retragerile succesive ale zidului în înălţime.
Acest tip de construcţie se află răspândit în aria Peninsulei Balcanice, cu precădere în Serbia şi Albania, dar şi în Bulgaria. La noi el este caracteristic numai zonei învecinate spaţiului balcanic, respectiv Olteniei şi vestului Munteniei.
Ridicate de boiernaşi olteni, ca masură de apărare împotriva ameninţării incursiunilor paşalelor de la Vidin şi Ada-Kaleh şi cetelor de haiduci care se înmulţiseră îngrijorător, culele au dăinuit până în zilele noastre, facând dovada rezistenţei lor.

Finalizarea manifestării se va face prin donarea către Complexul Muzeal Măldăreşti a unui album, pe suport digital, cu lucrările realizate în cadrul acestei tabere foto.

http://www.muzee-valcea.ro/index.php?f=muzee&m=5

luni, 18 octombrie 2010

DIN NOU MEDALIA DE BRONZ !

LA CEA DE A II-A EDIŢIE A SALONULUI NAŢIONAL "CUPA FOTOCLUBURILOR", FOTOCLUBUL NOSTRU REEDITEAZĂ SUCCESUL DE ANUL TRECUT, OBŢINÂND MEDALIA DE BRONZ!

Clasamentul final al ediţiei a doua a
Salonului Naţional “Cupa Fotocluburilor”:

Cupa Fotocluburilor (transmisibilă):
- Clubul Fotografic “Nufărul” Oradea

Medalia de aur AAFR:
- Camera Club „Siculorum” Sf. Gheorghe

Medalia de argint AAFR:
- Asociaţia Fotoiaşi - Iaşi

Medalia de bronz AAFR:
- Fotoclub “Floarea de Colţ” Râmnicu Vâlcea


Menţiuni AAFR:

- Fotoclub “Tîrgu Mureş” - Tîrgu Mureş,
- Fotoclub “Helios” Marghita,
- Asociaţia “ArtImage” Cluj Napoca,
- Fotoclub “Mihai-Dan Călinescu” Craiova,
- Fotoclub “AXXA” Bistriţa,
- Asociatia Foto, Film,Video din Voivodina, Novi-Sad (Serbia).

Din parea fotoclubului Floarea de Colţ au trimis lucrări pentru acest salon: Trestian Găvănescu, Laurenţiu Mărgineanu, Laurenţiu Holerga şi Ioan Ciobotaru.
Vernisajul salonului va avea loc pe data de 11 ianuarie 2011 ora 12,30 la Muzeul de Artă Braşov, o dată cu debutul festivalului naţional "Luna Fotografiei în România" şi al festivităţilor oficiale dedicate Zilei Artei Fotografice din România.

Invitaţie la proiecţie

Primim din partea asociatiei MOUNT CLUB Rm. Valcea invitatia de a participa,
alaturi de membrii acesteia, la o proiectie de fotografie de natura, cu tema
Natura - forma, culoare, ritm.
Proiectia va avea loc vineri, 22 octombrie, ora 18:00 la sala de la parterul Bibliotecii Judetene Vâlcea.

miercuri, 13 octombrie 2010

Curs initiere in fotografie si fotojurnalism

Clubul LEO – COZIA RM. VALCEA organizeaza in perioada 16 octombrie 2010 – 05 decembrie 2010, „Cursul de initiere in fotografie si fotojurnalism”, tinut de fotografii Andrei Alexandu Moise si Ana Moiceanu.
Cursul are ca scop imbogatirea cunostintelor fotografice, precum si initierea in tainele fotografiei de peisaj, portret, fotojurnalismului si fotografiei de sport.
Cursul se desfasoara pe durata a 8 saptamani pe parcursul weekend-urilor.
Descrierea cursului:
- 4 weekend-uri (fotocompozitie)
- 4 weekend-uri (fotojurnalism + sport)
La cursurile de fotojurnalism, participantii au ocazia sa se intalneasca cu fotografi si editori renumiti.
Participantii vor avea de realizat assignement-uri, unde vor pune in practica ceea ce au invatat la cursuri, in urma evaluarii vor avea oportunitatea sa realizeze assignement-ul impreuna cu fotograful invitat.
Fiecare participant va avea oportunitatea de a face practica, precum si posibilitatea de a-si publica fotografiile in cadrul unei expozitii. Dupa terminarea expozitiei, lucrarile vor fi licitate in scop caritabil in cadrul unui eveniment organizat de Club LEO – COZIA.
Modalitati de achitare a cursului:
Cost curs : 250 RON
Cursul se poate achita in doua rate:
50% la primul curs
50% la cel de-al IV-a curs
Deadline-ul pentru depunerea aplicatiilor este 14.10.2010.
Formularul de inscriere impreuna cu 5-10 fotografii sunt asteptate la adresele de e-mail: cursfoto.leo@gmail.com.
Participantii vor fi alesi in urma formularului de inscriere si a fotografiilor atasate si vor fi anuntati in data de 15 octombrie 2010

Mai multe amanunte:
http://cursfotoleo.wordpress.com/

duminică, 10 octombrie 2010

EXPOZIŢIE DE ARTĂ FOTOGRAFICĂ LA MUZEUL DE ISTORIE

Sub acest titlu a apărut, ieri, în publicaţia vâlceană online de cultură http://www.globalartfusion.com/ o cronică a expoziţiei organizată de fotoclubul nostru, cu prilejul zilelor Imnului Naţional. Iată textul integral:


EXPOZIŢIE DE ARTĂ FOTOGRAFICĂ LA MUZEUL DE ISTORIE
by pcickirdan


În comentariul pe care îl făceam asupra expoziţiei de la galeria de artă plastică a profesioniştilor vâlceni, organizată de Zilele Imnului Naţional, spuneam, aducând vorba despre alte expoziţii care au loc în paralel, că „ în curtea interioară, acoperită, a Muzeului de Istorie, are loc una dintre expoziţiile cele mai serioase de artă fotografică din ultima vreme... şi nu aşa, una ca o glumă”.
O expoziţie organizată de clubul fotografic „Floarea de colţ” unde vedem că nu puţini sunt cei care au ridicat foarte mult ştacheta valorii în acest domeniu, că nu puţine sunt lucrările artiştilor fotografi care se situează la această valoare. Oricum, fiindcă am pronunţat cuvântul „artist”, îndrăznind să calc o cutumă a asociaţiilor profesionale „de interes public”, cu facultăţi care dau certificate de competenţe-conduse de profesori universitari doctori, şi aflate sub oblăduirea unor uniuni de creaţie ale statului român, aş vrea să redau expresia verbală a unui mare profesionist în artele vizuale-doctor-medic de profesie, Trestian Găvănescu, care, la gala premiilor Fundaţiei „Vâlcea unu”, primind premiul pentru arta fotografiei, îi spunea preşedintelui fundaţiei, că îi mulţumeşte pentru introducerea artei în rândul celorlalte arte (măcar, în atenţia intelectualilor urbei n.n)... La acest punct, privind dacă este demnă de luat în considerare sau nu ca atare, arta fotografică, trebuie să spunem că istoria artelor scrisă până în prezent consemnă că pictura ca artă se naşte cronologic -se manifestă - în ţara noastră odată cu descoperirea aparatului de fotografiat, odată cu negativul gravat-pentru gravură, iar Carol Popp de Szathmari este unul din pictorii şi fotografii de primă mărime ai începutului de artă românească... La un test pe 1000 de plimbăreţi prin faţa sticlelor de la galeria de artă, unde îşi mai aranjază din când în când frizura, dacă răspund 5 pozitiv, privind diferenţa între litografie, pictură şi fotografie, când li se arată o imagine a timpului cu Alexandru Ioan Cuza, sau scene din Războiul de independenţă...
Expoziţia de la Muzeul de Istorie, de artă fotografică, „Floarea de colţ” este una de ţinută şi are rolul de a arăta nivelul la care se află fotografia vâlceană, cred eu, că şi aici ar fi meritat un stand cu fotografii-reproduceri după fotografii ale timpului, cu explicaţiile tehnice de rigoare. Se cuvine să dăm numele celor care au expus şi să le subliniem cu o imagine din tolba măiestriei personale... Trestian Găvănescu (natura vegetală dă colorit vieţii), Ioan Ciobotaru (cu berbecul treacă meargă, dar cu capra, ba...şi ce furtună vine), Vlad Mihăescu (şi zborul, o lume aparte), Laurenţiu Mărgineanu (lumea păpuşilor, din ce în ce mai puţin cu acest trecut al copilăriei), Anca (cât de curată este apa în care se răcoresc porumbeii) şi Mircea (da, infrastructura României trebuie să facă parte din peisagiu) Băduţ; Siţa Lixandru (şi microcosmosul musteşte de viaţă), Laurenţiu Holerga (dor îmi este de vechiul caldarâm de stradă, din granit şi nu din nisip cu ciment), Gabriel Ungureanu (nu suntem încă pierduţi, putem, încă, iubi un arici), Dan Alexandru (omul zdrobit între construcţia de ieri şi de astăzi-acum , reclama luând locul prafului), Cătălin Nimigeanu (maşina postbelică românească merită expusă într-un muzeu al valorilor - iată, este vie şi astăzi...).
septembrie 2010

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Scurtă ieşire foto, la Băile Olăneşti

Sâmbătă dimineaţă: o propunere fără preaviz şi astfel câţiva amatori de fotografie dau o raită ad-hoc pe la Olăneşti. E înnorat. Deci ISO 400, plus dorinţa mărturisită de a avea obiective mai deschise...
Unii sunt atraşi de trecut, alţii de viitor...



Printre picături (reale, după o oră), se respiră aerul curat al staţiunii.