miercuri, 9 iunie 2010

Expoziţie de fotografie Teodor Radu Pantea

Sâmbată, 12 iunie 2010 ora 11, va avea loc la Muzeul Judeţean de Istorie Vâlcea vernisajul expoziţiei "Sic Transit" a artistului fotograf orădean Teodor Radu Pantea EFIAP/bronze, EH.ISF, PSA*(CS). Iată o scurtă prezentare, primită de la artistul fotograf:
"Practic fotografia din anii de şcoală primară şi îmi amintesc, copil fiind, cum îmi provoca o inexplicabila (pe atunci...) curiozitate orice aparat fotografic văzut pe undeva. Când vedeam unul în mâinile sau la gâtul cuiva trebuia să-l cer, să-l iau în mână şi să mă uit, cu ochii măriţi, la multitudinea de comenzi şi butoane.
Fotografia a devenit, apoi, treptat, hobby, patimă, obsesie, "boală"... Am schimbat multe aparate de fotografiat, cu convingerea, de fiecare dată, că nu-l voi avea niciodată pe cel visat...
Am abordat zona competiţională a fotografiei după 1978, după terminarea facultăţii.
Ce pot să spun acum, după o activitate de peste 270 de saloane internaţionale, 100 naţionale şi peste 200 de premii şi menţiuni internaţionale?! Că a fost un drum anevoios, cu suişuri şi coborâşuri dar presărat, în mod dominant, de mari satisfacţii.
A fost acel farmec al competiţiei, a luptei, a permanentei raportări la alţii, în condiţiile unei confruntări pe care nu am motive s-o bănuiesc de lipsă de fair-play. Mai ales după ce, eu însumi, am fost pus, adesea, să-i judec pe alţii să le drămăluiesc inspiraţia materializată în imagini, făcând tot posibilul să trec peste firescul subiectivism caracteristic fiecăruia dintre noi şi să vin, pe cât posibil, în întâmpinarea aspiraţiilor spre reuşită a celor ce mi se adresau din background-ul imaginilor supuse analizei. Analizei mele şi a acelora ce mi se alăturaseră în diversele jurii din care am făcut parte.
Îi judecam pe aceia ce căutau, prin modul de alcătuire a imaginilor, să se alinieze nu atât gusturilor şi experienţei mele vizuale şi ale acelora ce mă flancau, cât unor reguli nescrise şi, adesea ingrate, ale competiţiilor fotografice şi al modului de analiză a juriilor.
Se contura o modalitate de a crea, de a face fotografie, într-un mod în care să placă unor membrii de jurii adesea blazaţi, obosiţi după vizionarea primelor 1000, 2000, ... de imagini şi pentru care, acel "ceva" văzut la prima privire aruncata asupra fotografiei, acel efect de şoc al unei pete de culoare (adesea inspirată...), a unei expresii faciale inedite (adesea regizată...), a atmosferei unui peisaj (adesea banal...) sau a unor forme feminine armonioase (adesea prea... feminine...), activa acel "resort" al mâinii aruncate în sus în semn de DA!! ACCEPTAT!!
A încercat şi eu, adesea, să mă aliniez acestui mod de-a fotografia, dar fără a face rabat de la principiul după care, totuşi, o fotografie pe care o supun atenţiei unui juriu, trebuie sa mă reprezinte, să am încredere în ea, să îmi placa, în primul rând, mie.
Mărturisesc sincer că saloanele de artă fotografică, prin ceea ce vad tot mai mult că promovează, au început sa-mi trezească, din ce în ce mai puţin, interesul. Doresc tot mai mult sa fac acea fotografie care începe prin a-mi plăcea mie, prin care sa mă prezint privitorului sigur de sine, acea siguranţă dată de sinceritate. Pentru că în proiectele mele, cele în care dezvolt teme, idei, linii directoare sunt, poate mai mult ca oricând, sincer. Sincer cu mine însumi, sincer cu privitorii. Pentru că este fotografia care mă reprezintă aşa cum sunt, adesea neînţeles, adesea controversat, adesea provocator, adesea ambiguu...
Ideea de proiect este fascinantă, generoasă, infinită în exprimări şi posibilităţi. Un spaţiu nesfârşit în care zburzi, te mişti în voie, eşti în largul tău. Apar permanent idei noi, direcţii noi şi nu apuci să finalizezi un proiect până când începi altul, şi altul, pe care le "creşti" ca pe proprii copii. Libertatea de mişcare caracteristică acestor vremuri îţi scoate în cale, mereu, noi şi noi provocări.
Proiectul locomotivelor, este unul trist, crâncen. Este o exprimare a tristeţii în faţa gloriei trecătoare determinată de fireasca trecere a timpului dar, mai ales, de ingratitudinea şi meschinăria unora dintre noi. A unora ce ne decid destinele şi nu ne putem, asemenea monştrilor tăcuţi pe care i-am imortalizat, împotrivi...

Este proiectul "Sic Transit..." pe care vi-l supun atenţiei.
Poate chiar mâine, sper să descopăr, undeva, "germenele" unui nou proiect. Va spun deci: LA REVEDERE!!!

Teodor Radu Pantea
EFIAP/bronze, EH.ISF, PSA*(CS)"


Vă aşteptăm!

Un comentariu:

  1. Foarte interesante fotografiile. Merită!
    Pentru cine chiar n-are timp să le vadă în splendoarea oferită de hârtia bine tipărită, poate viziona varianta digitală: http://www.terapan.ro/locomotives/

    RăspundețiȘtergere